Revista Mirođija

Era o revistă pentru distracție, educație și glume, de umor fără ilustrații. Lucrarea a fost tipărită în Vârăeţ, începând de pe 1 noiembrie 1891, pe 22 aprilie 1894. Ziarul Mirođija a fost publicat în mod fregvent timp de 3 ani.

Milan Kosanović – probabil o rudenie a mitropolitului de origine armano-vlahă Sava Kosanović – un tipograf din Vârşeţ, a lansat un ziar pentru distracție, educație și glume sub numele Mirođija. În calitate de proprietar al ziarului, Kasanović a oferit capital inițial pentru lansarea acesteia, în speranța că ziarul se va întreține ulterior din abonamente. Odată cu lansarea ziarului Mirođija, locuitori din Voievodina au primit din nou ziarul umoristic și satiric, deoarece după închiderea ziarului Starmali (1889), nu existau astfel de publicații. În acest fel, Vârşeţul a devenit unul dintre centrele de publicare ale presei satirice a vremi. La momentul apariției sale, Mirođija era singurul ziar umoristic și satiric din Voievodina – cu o orientare radicală. Mirodžija a intrat în polemici cu adversarii săi politici, în special cu membrii Partidului Liberal.
Pe lângă polemici politice, literare au fost purtate în ziar, dintre care cele mai semnificative au fost cele cu Jovan Dučić (o rudenie a arhimandritului Nićifor Dučić, poate chiar fratele sau mai mic) și Nikola Kasiković, redactorul revistei Bosanska Vila, un colaborator al cunoscutul aromân Jovan Jovanovic Zmaj.

În cei trei ani în care a fost publicata, Mirodjija a prezentat microclimatul politic și cultural al unei epoci.

Revista a fost tipărită la Vârşeţ, în tipografia lui Kosanović, aceasta fiind bine dotată cu mașini de grafică și material tipografic.

Ziarul Grbonja

A fost lansat la Belgrad, ziar satiric şi umoristic în 1886.

Erau lansate un total de 11 numere, proprietarul fiind acelaşi Milan Kosanović, iar redactorul responsabil Mita M. Avramović.

Ziarul Grbonja a atacat radicalii și liberalii, dar și progresiștii. Din cauza atacului asupra partidului de guvernământ, care era atunci Partidul Progresist, publicarea ziarului a fost suspendată. Proprietarul ziarului, Milan Kosanović, părăsește Belgradul, pleacă la Vârşeţ unde începe să publice revista satirică Mirođija (în 1891).

Tot Milan Kosanović avea în proprietete “VRŠAČKI GLASNIK’ 1890 – Biografie: Попис српских новина и часописа у Угарској
у доба дуализма (1867-1914)

Sursa

Sursa doi

NIKOLA BRAŠOVAN

S-a născut la Vârşeţ într-o familie respectabilă de aromâni meșteșugari, care a produs un număr mare de intelectuali – pedagogi, preoți, scriitori, avocați și ingineri.

Nicolae Braşovan (1850-1932) a absolvit școala elementară şi gimnaziul în orașul natal, apoi a mers la Sombor, unde a fost unul dintre cei mai buni

elev al generației sale, în 1868 a absolvit Școala Profesorală.

Profesia de dascăl începe în Zemun la școala pe care o conduce celebrul istoric Dimitrije Ruvarac. Acolo Braşovan a găsit un cerc de distinși pedagogi, de la care a acceptat cele mai moderne principii pedagogice.

Împreună cu Nikola Nešković participă la Zemun în 1872 la întemeierea revistei pedagogice „Učitelj”, care se remarcă prin idei socialiste şi anticlericale. Această revistă provoacă o mare rezistență în rândul membrilor bisericii iar autorităţile, deja după primul număr interzic publicarea ei.  „Învățătorului” Brașovan se întoarce în Vârşeţ, unde continuă publicarea aceleaşi reviste.

Unul dintre principalii săi colaboratori a fost Miša T. Fračković, un cunoscut pedagog şi scriitor, profesor al Şcolii Naţionale din Vârşeţ. La revistă au mai colaborat Mita Nešković, Petar Despotović, Mita Klicin (probabil tot aroman sarbizat), Dobrosav Ružić (vlah sarbizat). Alte 17 numere au fost publicate în Vârşeţ, după care a urmat o interdicție.

În orașul său natal, Nicolae Braşovan se alătură unui grup de colegi

care a fost condus de Laza Nančić și Jaša Tomić: Stevan Tokin, Kosta Lera, Laza Vezenković, Svetozar Brašovan, Kosta Gavrilović, Branko Tokin,

Mita T. Fračković și alții. Aceşti tineri erau sub influența lui Svetozar Marković, cu avea să devină un cunoscut grup care se va numi „Socialiștii din Vârşeţ” care în curând vor prelua conducerea tineretului sârb din Austro-Ungaria.

El a adus o contribuție semnificativă la publicarea şi colaborarea sa

la ziarele „Građanin”, „Srpstvo” și „Rodoljub”, din Vârşeţ și a fost

și unul dintre fondatorii și colaboratorii permanenți ai ziarului „Budućnost”

pe care l-a fondat împreună cu prietenii săi din Partidul Radical.

În același timp, a colaborat și la alte publicații sârbești în Novi Sad și Belgrad.

A fost o figură politică semnificativă a timpului său, fiind asociat cu Svetozar Marković și Pero Todorović și ca unul dintre liderul Partidului Radical și un prieten foarte apropiat al lui Nikola Pašić.

Ultimii ani ai vieții și-a petrecut ca bibliotecar al biblioteci din Vârşeţ.

Tatăl este Dragiša Brašovan, celebrul arhitect.

A murit la Vršac în decembrie 1932.

Bigrafie: Informator